În aşteptarea vizitatorilor

Cei mai mulţi vizitatori sunt atraşi de cultul pentru poetul Arany János. La Salonta, în muzeul amenajat în Turnul Ciunt se poate vedea colecţia obiectelor personale existente ale poetului, marea majoritatea a bibliotecii sale, manuscrise. Se poate vizita şi casa care se află pe locul naşterii poetului.
Conducerea oraşului a acordat mai multă atenţie turismului, pentru ca locurile renumite să fie mai uşor accesibile. S-a finalizat un traseu turistic, care îi ajută cu indicatoare pe cei care doresc să le viziteze. Pornind de la harta aşezată în apropierea bisericii reformate se ajunge la casa natală a lui Zilahy Lajos, Sinka István (care azi sunt locuinţe particulare, se pot vizita doar pe exterior, având câte o placă comemorativă), continuând traseul ajungem la casa Arany, pe urmă la a lui Kulin György, urmează Turnul Ciunt, parcul cu statui (statuia lui Bocskai István, Kossuth Lajos şi Arany János, bustul lui Sinka István, Zilahy Lajos, Kiss István şi Kulin György).

Pe lângă toate acestea ne oferă un adevărat spectacol Cercul Meşteşugăresc „Sinka István“, care îi introduce pe vizitatori în arta împletirii paielor, înşirării mărgelelor, sculpturii în lemn, în arta modelării lutului.
Vizitatorii sunt deserviţi de restaurante, fast-fooduri, posibilitate de cazare au la hotel, motel sau pensiune.

Personalităţi de seamă ale Salontei

Primul fiu renumit este Földi János
n. 21 decembrie 1755, Salonta – d. 6 aprilie 1801, Hajdúhadház
Medic, naturalist, lingvist şi poet. Mama lui a mai supravieţuit două săptămâni după naşterea sa, a fost crescut de tatăl postăvar, apoi cu ajutorul mamei vitrege. Peste câţiva ani moare şi tatăl lui, iar mama vitregă îl lasă fără moştenire. Este ucenic, dar îşi continuă şi studiile, mai întâi cu ajutorul rudelor, apoi, în perioada claselor mai mari dimineaţa este ajutor de învăţător iar după-amiază învaţă şi el. La 18 ani ajunge la Colegiul Reformat din Debreţin. Niciodată n-a renunţat la studiu, are aproape treizeci de ani când ajunge la facultatea de medicină. În timpul studiilor începe şi cariera sa literară, scrie poezii, de numele său se leagă şi traduceri, iar cu cartea sa de gramatică maghiară câştigă un concurs. A fost membru activ al mişcării de reînnoire a limbii maghiare, s-a ocupat serios de filologie. A lucrat la traducerea în limba maghiară a sistemului de ştiinţele naturii a lui Linné, a finalizat partea cu zoologia, dar botanica nu a mai reuşit să o finalizeze din cauza morţii sale survenite prea devreme. Cu toate acestea, specialiştii de azi folosesc sistemul alcătuit de el pentru cei care studiază ştiinţele naturii.
Lovassy László
n. 8 mai 1815, Salonta – d. 6 ianuarie 1892
Jurist, politician şi ziarist, unul dintre premergătorii ideilor evenimentelor din 1848, „martirul cuvântului liber“. A văzut lumina zilei ca fiul unei familii de proprietari de pământ, învaţă la şcoala primară din localitatea natală, iar la Oradea obţine diplomă de jurist. Este încă foarte tânăr când ajunge la Bratislava, unde activează ca practicant în parlamentul maghiar. Îşi petrece anii cu studiu, cultură, experienţe politice, între 1834-1836 a fost conducătorul Societăţii de Dialog. Cu retorica lui antrenantă, cu caracterul său însufleţit este acceptat de contemporanii săi. De numele lui se leagă organizarea defilării cu făclii, propagarea ideilor reformei. Pentru activitatea sa împotriva absolutivismului austriac este condamnat pentru zece ani de temniţă cu încă şase colegi. Anii de închisoare i-au măcinat sănătatea, şi după câţiva ani, când parlamentul i-a obţinut graţierea, era deja prea târziu, la 25 de ani se mută înapoi în localitatea natală având mintea întunecată. A trăit încă peste cincizeci de ani în singurătate.
Arany János
n. 2 martie 1817, Salonta – d. 22 octombrie, Budapesta
Poet. Fiul unei familii sărace, vârstnice, începe şcoala primară în localitatea natală, şi îşi continuă studiile la Colegiul din Debreţin. Mai târziu, timp de ani de zile lucrează la Salonta ca notar, din 1849 activează în guvernul revoluţionar de la Debreţin. După depunerea armelor este nevoit să se ascundă, se mută la Nagykőrös, unde este învăţător. În 1860 se mută la Budapesta, unde este primsecretar la Academia Ştiinţifică Maghiară. Cariera sa literară începe în 1847, când câştigă concursul organizat de Societatea „Kisfaludy“. A folosit aproape toate genurile literare: a scris odă, cântec, baladă, parodie, poem în versuri. Arany este fondatorul romanului în versuri. Este poetul maghiar cu cel mai bogat vocabular, considera că menirea lui era crearea culturii naţionale şi a unei literaturii selecte. Traducerile sale cele mai renumite sunt: „Hamlet“ şi „Visul unei nopţi de vară“ de Shakespeare, „Mantaua“ de Gogol. Poemul său cel mai renumit este „Toldi“.
Arany László
n. 24 martie 1844, Salonta – d. 1 august 1898, Budapesta
Poet, autor de studii. Al doilea copil al marelui nostru poet copilăreşte la Salonta, îşi începe studiile la Nagykőrös, apoi obţine diplomă în drept. Pe lângă limba latină şi greacă cunoştea şi limba engleză, franceză, germană, de mai multe ori a fost în călătorii de studiu în Europa Occidentală. La sfârşitul anilor 1880 activa din ce în ce mai mult în viaţa politică, timp de mai mulţi ani a fost deputatul liberal al oraşului. Inclinaţia lui către literatură s-a arătat de tânăr, deja la 18 ani îi apare prima carte. Mai târziu, cu poemul „Eroul fetei morgane“ câştigă concursul Societăţii „Kisfaludy“. A tradus în limba maghiară din operele lui Shakespeare şi Molier. După moartea tatălui său i-a adunat corespondenţa într-un volum şi se angajează în cultivarea moştenirii sale spirituale. La Salonta a amenajat o Cameră Memorială „Arany“, şi a contribuit activ la înfiinţarea Asociaţiei Memoriale „Arany“.
Székely László
n. 3 august 1877, salonta – d. 23 ianuarie 1934, Timișoara
A văzut lumina zilei ca fiu al unui maistru constructor cu studii în domeniu, şi a continuat practic meseria tatălui. Şcoala primară a absolvit-o pe loc, examenul de bacalaurat l-a dat la Sighetu Marmaţiei. Şi-a continuat studiile la facultatea de arhitectură a politehnicii din Budapesta, unde la îndemnul profesorilor s-a aliat mişcării de reînnoire a arhitecturii. După obţinerea diplomei pleacă la studii în Europa, unde a putut să admire creaţiile arhitecturii medievale. A lucrat la Budapesta, apoi la Timişoara. Aici se leagă de numele său proiectarea mai multor clădiri impozante, a lucrat mulţi ani la formarea imaginii oraşului de pe Bega. Clădirile proiectate de el decorează centrul mai multor oraşe, printre care Arad şi Gyula. Când a fost solicitat pentru proiectarea clădirii centrale a oraşului său natal, a început activitatea cu bucurie. După clădirea primăriei a mai urmat şi clădirea liceului, în timpul proiectării având foarte mare grijă de fiecare detaliu. Puterea lui de muncă a putut fi întreruptă doar de boală, la 57 de ani şi-a terminat cariera pământească.
Kiss Ferenc
n. 7 septembrie 1889, Salonta – d. 6 aprilie 1966, Budapest
Medic, profesor universitar, laureat al Premiului „Kossuth“, om de ştiinţă cu renume mondial. Cel mai mare băiat dintre copiii unui maistru croitor, învaţă la Salonta până la bacalaureat, apoi se mută la Budapesta, unde funcţionează ca asistent universitar. A fost adjunct la Institutul de Anatomie din Seghedin, pe urmă profesor şi rector la Universitatea de ştiinţă „Pázmány Péter“. A fost membru al Academiei de Ştiinţă din Franţa şi Anglia, pentru cercetările lui în domeniul sistemului nervos, sistemului limfatic şi circulaţiei cerebrale a fost distins cu mai multe diplome. De mai multe ori a fost invitat la diferite universităţi din lume pentru a susţine conferinţe şi aproape de fiecare dată a onorat invitaţia. A cunoscut foarte bine mai multe limbi de circulaţie internaţională. În 1952 a fost laureat de colegii săi cu Premiul „Kossuth“ pentru întreaga sa activitate. Lucrarea sa principală este „Atlasul anatomiei omului“, care a fost tradusă de-a lungul timpului în 16 limbi şi a ajuns deja la ediţia a 85-a.
Zilahy Lajos
n. 27 martie 1891, Salonta – d. 2 decembrie 1974, Novi Sad
Scriitor. S-a născut într-o familie cu mulţi copii, şcoala primară a urmat-o în Salonta, diploma de bacalaureat a obţinut-o la Sighetu Marmaţiei, apoi a urmat facultatea de drept. Primele sale încercări literare au văzut lumina zilei înainte de primul război mondial, dar succesul i l-au adus romanele apărute după 1922: „Primăvară ucigaşă“, „Apa duce ceva“, „Armele privesc înapoi“. Între 1934-1936 a fost redactor şef al cotidianului „Ungaria“, mai târziu înfiinţează propria sa întreprindere cinematografică. Începând cu anii '30, se manifestă direct contra mişcărilor naziste, iar după al doilea război mondial işi asumă un rol public activ. Atunci vede lumina zilei romanul său „Familia Dukay“, în care prezintă destrămarea morală a aristocraţilor maghiari. În 1948 emigrează în Statele Unite ale Americii. După restabilirea situaţiei politice a încercat să revină acasă, dar moartea subită i-a zădărnicit intenţia. Dintre scriitorii născuţi la Salonta romanele şi piesele lui de teatru au devenit cele mai cunoscute în lumea largă.
Sinka István
n. 24 septembrie 1897, Salonta – d. 17 iunie 1969, Budapest
Poet, scriitor, membru al grupului scriitorilor din popor. Al treilea fiu al unei familii de păstori, a avut o viaţă zbuciumată. Din cauza morţii tatălui şi a fratelui mai mare, după terminarea celor patru clase primare nu mai frecventează şcoala ci munceşte. A lucrat ca cioban, şi când timpul îi permitea îşi dezvolta dragostea faţă de literatură citind din trei cărţi: Biblia, un volum de Petőfi şi unul de Tolstoi. Şi-a întemeiat o familie la Vésztő în 1919. Din păcate, peste câţiva ani moare soţia sa şi îşi va creşte singur cei trei copii. Primele poezii publicate apar în 1930, peste cinci ani a înfiinţat o revistă, apoi s-a mutat la Budapesta. A fost un poet productiv, aproape anual îi apăreau volume noi. După poezii şi nuvele îi apare volumul autobiografic întitulat „Mărturisirile ciobănaşului negru“. Între 1944-1957, perioada dictaturii proletare, a fost nevoit să tacă, mai târziu apărea în faţa cititorilor cu nuvele noi. Însă boala nu i-a mai lăsat timp pentru o noi realizări.
Kulin György
n. 28 ianuarie 1905, Salonta – d. 22 aprilie 1989, Budapesta
Astronom. Fiul unei familii de meseriaşi, a umblat la şcoală, de la clasa primară până la bacalaureat, în oraşul natal. Obţine diplomă de profesor de matematică-fizică la Universitatea de Ştiinţe „Pázmány Péter“ din Budapesta. Începând cu 1935 lucrează la Observatorul Astronomic din Budapesta. De numele lui se leagă două treimi din fotografiile cerului realizate în observator. În timpul activităţii sale a descoperit 84 de asteroizi şi două comete, a făcut 337 de fotografii. A popularizat cunoştinţele din domeniul astronomiei, articolele sale ştiinţifice au îmbogăţit paginile revistelor de specialitate, în 1941 îi apare lucrarea în două volume „Lumea telescopului“. Pe lângă scrierile ştiinţifice, de numele lui se leagă şi câteva romane ştiinţifico-fantastice. A descoperit primul asteroid în 11 decembrie 1936 şi i-a dat numele oraşului său natal, Salonta, iar după moartea sa, drept recunoştinţă, colegii au dat numele Kulin asteroidului cu numărul 3019.
Bihari Klára
n. 8 decembrie 1917, Salonta – d. 6 iunie 1997, Budapesta
Scriitor. Fiica unei familii de evrei, până la obţinerea bacalaureatului a urmat şcoala la Salonta. După aceea se mută la Budapesta, unde se angajează ca ziarist. În 1937 îi apare primul volum cu versuri de dragoste, dar cariera sa literară este întreruptă de război. După ce se întoarce din deportare scrie piesele de teatru – „Două mame“, „Şase soldaţi palizi“, „Fără bărbat“ – care au fost jucate cu succes prin teatrele europene. Între timp a creat opere nemuritoare şi în literatura pentru copii („Noua ţară a zânelor“, „Păstorul stelelor“). Ca recunoştinţă pentru activitatea sa, în 1958 a fost laureată cu Premiul „József Attila“. În general, cărţile sale prezintă soarta femeilor şi tinerelor, care îşi consumă puterile în cruntele provocări ale vieţii de zi cu zi. În oraşul natal a revenit după război, şi a vizitat locurile dragi ale copilăriei. A scris şi în ultimii ani de viaţă, a publicat volume de nuvele şi romane.
Gábor Ferenc
n. 13 mai 1923, Salonta – d. 6 septembrie 2006, Salonta
Poet. S-a născut la Salonta, pe pusta Cserepes, ca al patrulea copil al unei familii de jeleri. După terminarea a şase clase primare începe să lucreze. A fost păstor de gâşte, de vite, porcar, ucenic de croitor, muncitor la fabrică, a confecţionat mături, a lucrat la drumuri, la colectiv, a fost poştaş, a distribuit ziare, a fost paznic şi timp de optsprezece ani a fost muncitor calificat la fabrica de prelucrare a metalelor, secţia ciocane, din localitate. De aici a ieşit la pensie în septembrie 1985. În anii '50, când s-a înfiinţat Cercul Literar „Arany János“, l-a frecventat des. În 1956 a început să scrie cu dorinţa de a publica, versurile au apărut în cotidiene, reviste. Primul volum „Zi de vară“ a apărut în 1966, al doilea, „Ajută-mă, omenia mea!“ cu aproape douăzeci de ani mai târziu. După schimbarea regimului, valoarea sa literară i-a fost descoperită mai întâi în Ungaria, apoi în localitatea natală şi îi apar volume unul după altul. Cel de-al nouălea, intitulat „Floare lângă coteţ“, ajunge la cititori în primăvara anului 2006, ca primul volum al unei serii jubiliare. Şi-a petrecut anii de pensie, ca şi toată viaţa, prin muncă. Într-o după-amiază de septembrie trebăluia în grădină. Vroia să cureţe crengile uscate ale bătrânului nuc. A urcat pe nişte lemne, ca să ajungă la creanga respectivă. Acest ultim pas, fatal, l-a condus în nemurire.
Kiss István
n. 8 iunie 1927, Salonta – d. 29 decembrie 1997, Szekszárd
Sculptor. A văzut lumina zilei ca fiul unui maistru lăcătuş, în localitatea Ciumeghiu din apropiere. Clasele primare le urmează în oraş, apoi se mută cu părinţii la Budapesta, unde îşi continuă studiile. Învaţă la Facultatea de Arte, secţia sculptură, şi încă era student când a primit posibilitatea executării monumentului „Doja“, aflat la poalele cetăţii din Buda. Lucrarea a fost foarte reuşită şi i-a adus tânărului renume. A executat câteva duzini de statui şi monumente în pieţe publice, lucrările sale prezentând oameni sau animale au ajuns în colţurile îndepărtate ale lumii. Până în 1990 a lucrat ca rector al Facultăţii de Artă. A fost laureat în două rânduri cu Premiul „Munkácsy Mihály“, în 1970 cu Premiul „Kossuth“, a primit distincţiile „Pro arte“ şi de „Artist emerit“. El a realizat statuia lui Arany, care se află în parcul cu statui din Salonta din anul 1992.
Fábián Imre
n. 2 iunie 1945, Salonta – d. 16 aprilie 2005, Oradea
Scriitor, poet, redactor de ziar, folclorist, editor.